Artar Japonez Rosu Bloodgood, cu frunzis rosu-purpuriu, decorativ, crestere rapida, premiat, gradina sau ghiveci

A fost împachetat individual și într-o stare foarte bună. Arțarul arată ca în poză

Artarul a ajuns la noi foarte repede, este frumos tare, a fost ambalat perfect, iar comanda a ajuns foarte repede. Acum ne bucuram de el in gradina si asteptam sa se faca mare :). Multumim Verdena!

Impachetarea ireprosabila.
A venit exact ce am cerut. Abia astept sa vad primele frunzulite si sa imi coloreze curtea.

Platnta arata foarte bine si era ambalata corespunzator.
Avea instructiunile de plantare atasate.
Copiii, ptr ca ei au plantat pomul in cadrul unui proiect scolar, au fost foarte incantati.
Acum asteapta cu nerabdare sa infrunzeasca si sa le incante privirea.

feciori. Cand se punea la masa, copiii stau imprejuru-i cununa deplina. El era totdauna cu voie-buna, fiindca vedea ca trebile ii merg struna.

Imparatii, vecinii lui, ravnea la traiul lui cel ticnit. Vezi ca si el era bun la inima, si nu se supara intru nimic pe popor, si nu asuprea pe vaduva, nici pe siriman.

Adeca, de! nimeni nu stia ce vierme il rodea la inima si pe dansul. Ar fi dorit, boieri d-voastra, sa aiba si o fata barim, la atatia feciori.

Si mai una, si mai alta, dete Dumnezeu in cele din urma de i se implini si aceasta pofta a inimei: nevasta lui, imparateasa, ramase grea si peste noua luni facu o fata, frumoasa, de seaman pe lume n-avea.

De unde se astepta acum imparatul ca sa fie pe deplin fericit, asi! unde? iaca se adeveri si la dansul, ca la toata lumea asta pacatoasa, povestea cantecului:

In lume nascut,
Nimeni n-a statut
A fi fericit
Cu desavarsit.

Incepu a-i tanji trebile imparatiei. incepu adeca a da indarat. Ba cutare imparat il ameninta ca voieste sa se scoale cu razboi asupra lui, daca nu o face cutare lucru; ba, cutare imparat cere cutare lucru; ba, supusii lui vor sa faca razmirita; ba, vitele de pe mosiile lui a calcat hotarele altei imparatii si sunt luate de pripas; ba, ca moartea a dat in ele, si cate neajunsuri toate se tineau lant, de ajunsese bietul imparat in sapa de lemn.

Se silea bietul imparat, cu toti cei doisprezece fii ai sai, sa faca pace, sa fie intre oameni buna invoire, sa opreasca relele ce-l bantuiau, dar geaba, pagubele curgeau garla.

In cele mai de pe urma chema un cetitor de stele sa-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda si nu poate sa dea inainte.

Daca veni filosoful, ii puse la stele, si a doua zi ii zise sa bage de seama in trei zile d-a randul cum ii dorm copiii.

Trecand cele trei zile filosoful veni din nou.

Imparatul ii spuse ca baietii dormeau care cu mainile deasupra capului, care intr-o parte, care cu mainile pe piept, si care pe spate si cu mainile pe langa dansii, iar fata doarme pe branci, ori stransa facuta ghem, sau cu mainile intre genunchi.

- Aceasta este piaza rea a a imparatiei tale, raspunse filosoful; de nu o vei departa din casa, nu se va alege nici praful de d-ta si de copiii dumitale.

Imparatul bagase si el de seama ca se cam adevereau zisele filosofului, ca de cand, adeca, dobandise fata, d-atunci si el da indarat. Dara nu stia ce sa faca, cum sa scape de prapad pe cei doisprezece copii.

Bietul imparat! si acesta ii era copil. N-ar fi vrut, vezi, sa piara nici unul. in cele din urma se lasa dupa povata filosofilor. Ei ziceau ca mai bine este sa piara unul si sa scape doisprezece, decat toti sa ajunga ca vai de ei si de rasul lumii.

Se indoia imparatul,