Numele Prunus laurocerasus Etna - cu referire la faimosul vulcan - se potriveste perfect acestui soi deosebit de frumos; impresioneaza prin frunzele de un verde intens, lucioase, o crestere verticala si rezistenta la iarna. Un aspect deosebit este reprezentat de lastarii delicati de culoare rosiatica pana la cupru ai frunzelor. Paniculii mari si albi sunt, de asemenea, impresionanti si atrag atentia incepand cu luna mai.
Laurul de cires Etna este in mare parte rezistent la boli, robust si tolerant la umbra. Laurul de cires este vesnic verde si, prin urmare, ofera o intimitate minunata fata de ochii curiosi pe tot parcursul anului. Plantat intr-un gard viu, creste foarte dens. Spre deosebire de Prunus caucasica, cu frunzele sale alungite de culoare verde inchis, mai degraba inguste, Etna are frunze ceva mai late si, de asemenea, creste mai compact. Deoarece creste relativ incet, are nevoie de foarte putina taiere. Un alt avantaj este rezistenta sa industriala. Chiar si in habitatele urbane si sub influenta constanta a influentelor negative ale mediului (de exemplu, gazele de esapament), acest Prunus se dezvolta excelent si creeaza o bucatica de natura. Cu Etna faceti intotdeauna alegerea corecta.
Nu va speriati: plantele pot fi taiate in functie de sezon. Totusi, acest lucru este absolut necesar pentru ramificare.
Arbust remarcabil, ideal pentru garduri vii, mereu verde, cu frunze mari lucioase, lanceolate, de un verde-pur. Lastarii tineri au culoarea cuprului. Are o crestere verticala, lejera si mediu-rapida, putand atinge o inaltime de 2 m cu un diametru de 1,5 m.
In lunile Aprilie-Mai apar clusterele de flori albe, discret parfumate, urmate la sfarsitul verii de fructe mici purpurii, necomestibile. Este o planta nepretentioasa, care se simte bine la soare si semi-umbra, intr-un sol bine drenat. Rezistenta la inghet.
Este unul dintre arbustii cei mai folositi in Europa centrala pentru formarea gardurilor vii. Poate fi cultivat si in ghiveci, in straturi mixte, liziere de arboret sau pe pante/taluzuri.